Îmblânzirea puternicului TAIMEN
(expunere de Adrian AVEL)
Stii cum arata o stiuca uriasa? Sau un somon urias? Ei bine, imagineaza-ti acum ceva de doua ori mai mare... sau de trei ori chiar! Vom porni pe urmele unei aventuri mongoleze menita sa ne dezvaluie atotputernicul si extrem de rarisimul peste rapitor numit TAIMEN.
Localizare
Pescari din întreaga lume, dar nu foarte numerosi, viziteaza an de an mirifica Mongolie, nemaisaturând nesatietatea lor dupa „frumos” si „salbatec”. Mongolia e o tara „strivita” între China si Rusia, un urias teritoriu de marimea Frantei, Germaniei si aproape a întregii Spanii luate la un loc si situata aproximativ la latitudinea Angliei. Acest imens areal e locuit de numai doua milioane de suflete, din care jumatate traiesc în capitala Ulan Bator... de unde rezulta o extrem de rarefiata densitate a populatiei în restul tarii.
De altfel, Mongolia este un tinut aspru, ostil, având în Sud nesfârsitul desert Gobi... însa spre Nord abunda în munti si paduri seculare... si nu în ultimul rând în râuri forfotind de peste! Speciile de peste existente în reteaua hidrografica a Mongoliei sunt variate, de la sturioni la somn, ba chiar si pâna la exotica stiuca Amur. Pot fi întâlniti în acest tinut de-a dreptul salbatic, ancestral, cei mai frumosi lipani din lume, din care nu-i nici o surpriza sa-ti adjudeci ca record personal unul de aproape 2kg! Poti vedea si prinde mai mult de o suta pe zi! Exista si o specie locala de pastrav, denumita lenok, ce atinge 5-6 kg pe exemplar, dar deasupra tuturor acestor specii se afla temutul TAIMEN... Taimenii sunt de fapt o ramura foarte straveche a somonilor de astazi... dar sa uitam de aceasta comparatie. El este un pradator de trei ori mai mare decât orice stiuca uriasa si lupta cu o forta de circa 5 ori mai mare decât cea mai salbateca stiuca scotiana. Este un peste salbatic, vorace, feroce si... de-a dreptul înfiorator!
Drumul
Calatoria propriu-zisa începe la Aeroportul din Moscova, mai precis în Barul Irlandez, unde se fac pregatirile necesare de dinaintea îmbarcarii în avionul ce va strabate Siberia. Desigur, nu vei putea închide un ochi toata noaptea, daca în avion vei avea ghinionul ca eventualii mongoli sa fie „aghesmuiti” cu vodka... Ajungerea pe aeroportul din Ulan Baator are loc la prima ora a diminetii si odata debarcat din avion simti aerul rece si puternic oxigenat ce te „pisca”, îti ridica pulsul si îti trezeste la viata senzatii stranii de irealitate, de tarâm de basm... Calatoria continua cu un urias elicopter militar, înspre Nord-Vest, pentru aproape înca 700-800 km (!) si timp de trei ore nu vezi altceva dedesubt decât stereotipia maroniilor preerii mongoleze. Foarte rar vei vedea asezari omenesti constituite aproape în întregime din negustori de camile, cai sau iaci. În general, dedesubt e.. absolut nimic, un pustiu înfiorator ca dimensiuni... Urmeaza aterizarea în Moron pentru realimentarea cu combustibil a giganticului aparat de zbor. Moron e capitala regiunii respective, lucru pe care îl afli de la ghizi, pentru ca zborul pe deasupra acestei „capitale” nu este deloc edificator ( are aspect de sat).
Beneficiind de o vreme buna, ce nu impune alte opriri, curând apar în raza vizuala si splendorile mongoleze: vârfuri înzapezite de munti, paduri ruginii, lacuri de un adânc turcoaz, haite de lupi si superbe pasari de prada... Soarele aproape apune la aterizare. Proviziile sunt carate spre un cort de tip mongolez (hut), toata lumea râde, veselie mare si printre localnici si printre calatori. Mongolii sunt foarte de încredere, fiinte calde si îti par ca o familie din care faci si tu parte. Afara, în fata cortului, la lumina focului de tabara si cu un paharel în mâna meditezi la singuratatea locului în care ai avut îndrazneala sa te avânti: nu telefoane, nu faxuri, nu e-mailuri... Îmbratisezi cu privirea imensa zona luminata numai de razele lunii si începi sa pricepi ce înseamna frumusetea absoluta. Muntii sclipesc într-o aura argintie nepamânteasca... Aburii marelui râu din vale se ridica deasupra padurii odata cu corurile de urlete ale lupilor; e locul unde ziua pot fi 20 grade Celsius iar noaptea –10. Râul e aidoma unui torent... dar marit la scara uriasa. Deoarece vei pescui dupa una dintre cele doua-trei rarisime specii din lume, monstrul numit taimen, e momentul sa-ti revizuiesti echipamentul de pescuit. E posibil sa ai numai doua sau trei muscaturi, asa ca greselile nu sunt permise. Desi obositi-morti dupa o atât de lunga calatorie, multi dintre calatori nu pot dormi, rezumându-se la asculta urletul lupilor, mugetul surd al râului din vale... si la a visa la apropiatele contacte cu taimenul... Chiar si pentru obisnuitii locului, dupa atât de multe vizite, totul pare straniu, nou, ireal.
Momeli
În general, taimenul se hraneste cu celalalte specii de peste din râu (lipani, în special), iar aceste specii pot fi prinse la musca (fly-fishing) de catre pescar. Însa, majoritatea pescarilor de taimen îsi pregatesc cele mai puternice ustensile de stiuca pe care le au si uita de linia de 7kg rezistenta, înlocuind-o cu una de 14kg. Voblerele de tip „Shad Rap” sunt foarte eficiente, ca si oscilantele mari, argintii. Nalucile de suprafata sunt bune în special la apus. Se folosesc strune de otel lungi. Dar în general nu trebuie nimic prea sofisticat: unii pescari marturisesc ca au prins taimeni la naluca imitatie de „soricel”, „veverita” si chiar la „ursulet jucarie de copil” (teddy bear)! Rezultatele calatoriei lui John Bailey, unul din pescarii ce viziteaza adesea locurile:
Ziua 1. – grupul de pescari a traversat râul pe malul opus si au urcat prin padure înspre amonte. S-au pierdut patru taimeni, din care doi foarte mari si s-a prins numai unul, frumusel, la vobler.
Ziua 2. – grupul si-a schimbat locatia, stabilindu-se în preajma unui pod vechi si la momeala „lipan viu” s-a înregistrat o urmarire efectuata de un exemplar de 28kg, neconcretizata de muscatura... S-au prins doi de aproximativ 8kg fiecare si s-a scapat unul de circa 18kg.
Ziua 3. – grupul se deplaseaza în josul râului într-o zona superba, cu insulite, unde John prinde un taimen de 18kg, iar prietenul Joe are trei „urmariri” neconcretizate (pâna aproape de picioarele sale), la „popper” de suprafata. Ruben prinde doar unul, tânar.
Ziua 4. – John si Ruben traverseaza din nou râul si au cinci urmariri neconcretizate. Lucru cu atât mai dezamagitor cu cât doi dintre acesti taimeni parura sa aiba între 23 si 33 kg fiecare.
Ziua 5. – a fost o zi frustranta: John a avut 8 muscaturi în numai 40 minute, pe o suprafata de apa nedescoperita de el în anii anteriori, si absolut toti acesti taimeni „ejectara” momeala din gura. Alti trei pesti din zona au fost speriati de aceasta vânzoleala si parasira locul; John îi aprecie la circa 10-25kg.
Ziua 6. – bucurie mare în tabara: Leo a prins un taimen de 18kg la nimfa (musca). S-au prins de catre ceilalti înca doi de câte 12kg fiecare, iar un altul de 20 a fost vazut urmarind si atacând pastravi lenok..
Ziua 7. – A fost prins numai unul singur, si dupa dezbateri furtunoase, decisera sa foloseasca acest taimen pe post de hrana (mongolii din tabara asta si asteapta de la turisti – sa le doneze pestii prinsi). Taimenul prins a hranit 20 de oameni timp de 2 mese.
Ziua 8. – John înteapa un taimen frumos si acesta ia 300 de metri de fir! Este gasit mai apoi în apa domoala, epuizat, si este eliberat.
Ziua 9. – John înteapa un alt taimen de 14kg si acesta, desi nu de dimensiuni mari, îl obliga la un „dans” (drill) de aproape o mila (1,6km) în josul râului, unde în cele din urma pestele este adus catre minciog.
Ziua 10. – Grupul face o expeditie contra curentului puternic si sunt gata de a se rasturna cu barca. Decid sa renunte si sa-si faca bagajele... La sfârsitul unei astfel de calatorii te vei simti foarte obosit... Dar, ajuns acasa, înca de pe aeroport, începe sa-ti fie dor de senzatia lansetei încovoiate la maximum sub forta puternicului taimen... Vizita în Mongolia este ca o întoarcere în timp cu 2000 de ani, pe timpul lui Gingis Han, când râurile cristaline forfoteau de pesti uriasi, numerosi... Un vis de care mai putem beneficia înca, chiar si acum în secolul 21. Nu ezitati!
Sursa:www.pescuitul.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu